De ce a murit comertul in Marea Neagra

Ivan cel Groaznic

 In mod tradiţional încetarea marelui comeţ pe Marea Negră care lega Orientul îndepărtat de Europa, ca parte a Drumului mătăsii este pusă pe seama cuceririlor Otomane şi descoperirilor geografice făcute de ţările din Vestul Europei.

Totuşi lucrurile sunt mai complexe. Otomanii în ciuda poziţiei lor conflictuale cu Europa creştină nu împiedicau comerţul cu Europa. Avem exemplul foarte cunoscut al veneţienilor care făceau afaceri bune în Imperiu. Imperiul Otoman era destul de bine integrat în fluxurile comerciale ale vremii şi simpla schimbare de stăpân în Marea Neagră nu explică încetarea comerţului. Mai mult, descoperirie geografice nu au fost un eveniment catastrofal. Deşi au afectat fluxurile şi catitatea de mărfuri ce se transportau pe căile clasice ale Drumului mătăsii, nu se constată o ruptură.
În cazul concret al Mării Negre în prima jumătatea sec. XVI-lea comercianţii din Ragusa (Dubrovnik), profitând de relaţia lor specială cu Imperiul Otoman (era vasali ai Imperiului, deci nu erau trataţi ca fiind o ameninţare prin prezenţa lor în Marea Neagră) sunt încă bine prezenţi în Marea Neagră. De altfel e o perioadă fastă pentru Ragusa căci, Genova, în decădere, angajează pe raguzani pentru operaţiunile lor de comerţ care astfel  îşi extind afacerile în bazinul vestic al Mediteranei prin această asociere cu Genova.
Însă la sfârşitul sec. al XVI-lea într-adevăr comerţul cu Marea Neagă pare să înceteze. Şi atunci care ar fi evenimentul catastrofic care ar putea explica acest lucru şi care nu e nici cucerirea otomană nici descopeririele geografice care se produseseră demult? Şi acesta a fost identificat. Este cucerirea Astrahanului de către Ivan cel Groaznic la 1554.
Se pare că prezenţa ruşilor  la Marea Caspică este evenimentul care taie definitiv Drumul mătăsii în varianta sa nordică care ducea la Marea Neagră. Lucrurule se reflectă şi în Asia Centrală pentru că urmează rapid şi decăderea statelor turcmene din Asia Centrală, care sunt şi ele eliminate din marele comerţ al Drumului Mătăsii. Comerţul Oriental se va ma face pe uscat, dar numai prin varianta sudică prin Iran, Marea Neagră rămânând astfel în afara marilor circuite comerciale.
Rusii, acesti cuceritori din nord, se integreaza greu in lumea comercială a Drumului mătăsii. În primul rând nu prea au ce să ofere. În afara blănurilor nu au cu ce să participe la circuitele comerciale. Mai ales le lipseşte argintul, combustibilul care menţine fluxul de mărfuri dinspre Orient spre Europa, argint care curge abundent din Mediterana spre Oceanul Indian. Mai mult, stăpâni peste vaste întinderi, care însă aproape că nu cunosc economia monetară, cnezii de la Moscova vor să stoarcă cât mai mulţi bani din acest teritoriu recent cucerit şi care este, prin comparaţie, bogat în resusrse monetare. Ceea ce, am spune în termeni moderni, alungă cu totul investitorii străini.
În fine, Rusia este la acel moment un stat orientat nord-vest--sud-est. Adică, traficul de mărfuri internaţional, atât cât se mai face, este deturnat spre Marea Baltică. Dovada ne-o dau ... englezii. Aceştia, întreprinzători cum sunt, sesizează oportunitatea. În 1555 fondează la Londra Compania Moscovei. La acel moment englezii erau încă prea slabi ca să intre în competiţie cu spaniolii şi portughezii pentru comerţul oceanic spre Indii. Drumul prin Mediterana era stăpânit de oraşele italiene, încă în plină înflorire. Aşa că englezii vor să-şi creeze propriul drum spre bogăţiile orientului. Prin Rusia.
Toate acestea dovedesc că după cucerirea Astrahanului de către ruşi, Marea Neagră iese total din circuitele majore comerciale. Cu consecinţe grave economice. În primul rând pentru Ţările Române care pierd statutul de ţări importante de tranzit a comerţului, devenind simple teritorii care furnizează produse agricole ieftine unor centre mai bogate, în primul rând Constantinopole. Ceea ce le condamnă şi la dependenţă politică.