SUA-Noua Zeelanda, 2009.Regie: Neill Blomkamp.Cu: Sharlto Copley, Jason Cope, Nathalie Boltt, Sylvaine Strike, Elizabeth Mkandawie
Desi la prima vedere pare sa fie un alt film cu monstruleti extrateresti, de fapt este probabil cel mai bun SF pe care l-am vazut in ultimul deceniu (daca nu cumva vreo doua decenii). Surpriza este cu atat mai mare cu cat vine de la un regizor necunoscut, practic fara filmografie in spate, dar caruia producatorul Petrer Jackson a avut increderea sa-i dea pe mina vreo 30 de milioane de dolari sa faca acest film. Si nu a gresit deloc.
In primul rand povestea (care apartine tot regizorului, acesta fiind si coscenarist) abordeaza lucrurile neasteptat. Extraterestrii nu ajung ca deobicei in mareata USA, ci in Africa de Sud ( explicabil caci Neill Blomkamp este nascut acolo). Extraterestrii acestia nu au venit nici sa ne cucereasca, nici sa ne binecuvanteze cu vreo intelepciune inalta, ci pur si simplu au ajuns la noi pentru ca li s-a stricat nava. Nu sunt nici teribil de inaintati, au ei niste gadgeturi perfectionate, dar pentru ca li s-a stricat nava nu sunt in stare sa se foloseasca de ele (ganditi-va ca aveti un maldar de aparate electronice de ultima de generatie pe o insula pustie defecte. 99,99% dintre noi nu prea am sti ce sa facem cu ele pentru ca habar nu avem sa le reparam). Asa ca tot relatia dintre ei si pamanteni se rezuma in a fi ingesuiti intr-un fel de rezervatie unde traiesc la limita supravietuirii, o relatie bazata pe dispret reciproc, teama unii fata de altii, cooperare in contrabanda (extraterestrii vand ceva artefacte functionale sau nu, bandele de traficanti nigerieni produse dorite de acestia). Deasupra lor guvernele care vor sa puna mina pe armele extraterestrilor si sa le poata utiliza. Aparitia unui uman mutant care se transforma in extraterestru strica acest echilibru, caci un uman capabil sa minuiasca teribilele arme extraterestre este nepretuit. Vinat de oameni, neacceptat de extraterestri, Sharlto Copley este actorul care intruchipeaza mutantul, avand un rol mare de care se achita cat se poate de bine, desi ,si in cazul sau vorbm de un , practic, necunoscut.
Dincolo de poveste este maniera de redare. Regizorul stapaneste la perfectie un mix de tehnici narative cinematografice, pseudoreportajul, pseudo interviul, filmarea din unghi subiectiv, filmarea clasica, pe care le imbina fara cusur dand un film cu o incarcatura emotionala exploziva .
In primul rand povestea (care apartine tot regizorului, acesta fiind si coscenarist) abordeaza lucrurile neasteptat. Extraterestrii nu ajung ca deobicei in mareata USA, ci in Africa de Sud ( explicabil caci Neill Blomkamp este nascut acolo). Extraterestrii acestia nu au venit nici sa ne cucereasca, nici sa ne binecuvanteze cu vreo intelepciune inalta, ci pur si simplu au ajuns la noi pentru ca li s-a stricat nava. Nu sunt nici teribil de inaintati, au ei niste gadgeturi perfectionate, dar pentru ca li s-a stricat nava nu sunt in stare sa se foloseasca de ele (ganditi-va ca aveti un maldar de aparate electronice de ultima de generatie pe o insula pustie defecte. 99,99% dintre noi nu prea am sti ce sa facem cu ele pentru ca habar nu avem sa le reparam). Asa ca tot relatia dintre ei si pamanteni se rezuma in a fi ingesuiti intr-un fel de rezervatie unde traiesc la limita supravietuirii, o relatie bazata pe dispret reciproc, teama unii fata de altii, cooperare in contrabanda (extraterestrii vand ceva artefacte functionale sau nu, bandele de traficanti nigerieni produse dorite de acestia). Deasupra lor guvernele care vor sa puna mina pe armele extraterestrilor si sa le poata utiliza. Aparitia unui uman mutant care se transforma in extraterestru strica acest echilibru, caci un uman capabil sa minuiasca teribilele arme extraterestre este nepretuit. Vinat de oameni, neacceptat de extraterestri, Sharlto Copley este actorul care intruchipeaza mutantul, avand un rol mare de care se achita cat se poate de bine, desi ,si in cazul sau vorbm de un , practic, necunoscut.
Dincolo de poveste este maniera de redare. Regizorul stapaneste la perfectie un mix de tehnici narative cinematografice, pseudoreportajul, pseudo interviul, filmarea din unghi subiectiv, filmarea clasica, pe care le imbina fara cusur dand un film cu o incarcatura emotionala exploziva .
2 comentarii:
Da, şi mie mi s-a părut cel puţin interesant.
Ma bucur sa aud ca filmul a mai gasit admiratori, pentru ca e tratat cam underratted desi e un SF de prima mana. Idee buna, dramatizare excelenta, decupaj foarte bun de la regizor.
Trimiteți un comentariu