Avatar,Regie: James Cameron,Cu: Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver, Stephen Lang, Michelle Rodriguez
Pentru cei care au stat acasa la o sarma si un pahar de vin fiert si nu au cedat tentatiei reclamei desantate pentru acest film, bine au facut. Multlaudatul Avatar este un fel de Pocahontas se intoarce cu ceva efecte speciale in plus, si cu gingasia productiilor Disney in minus.
James Cameron, desi foloseste aceeasi schema narativa, iubirea imposibila intre doua lumi incompatibile, este foarte departe de realizarea unui nou Titanic.
In primul rand Cameron face o greseala fundamentala pentru genul SF. De la Asimov citire: un SF bun este acela in care lumea fantastica nu este chiar atat de fantastica, ci mai degraba familiara cititorului/spectatorului. Cameron creaza lumea acelor Na'vi si a planetei lor Pandora atat de fantastic de perfecta (un fel de utopie ecologista) incat nu comunica niciun sentiment spectatorului, e doar o pictura frumos desenata. Star Wars nu e un cult movie pentru ca are nave spatiale, ci pentru scene celebre precum cea din barul intergalactic. Filmul lui Cameron nu are niciun echivalent pentru o astfel de scena.
Pe de alta parte aceasta lume utopic de perfecta nu comunica deloc. Sa luam un exemplu pentru comparatie: "Shogun" al lui James Clavell. Si acolo e o poveste de dragoste imposibila pe fundalul unor lumi incompatibile. Japonezii sunt bravi si civilazati in comparatie cu murdarii si mercantilii europeni. Insa eroul Jack Blackthorne aduce cu el, in aceasta civilizatie net superioara, o valoare pretioasa: iubirea si compasiunea. Astfel cartea lui Clavell e un mare succes pentru ca nu e doar o parada a minunatiei unei civilizatii orientale (cea japoneza) ci deschide si un canal de comunicare, sursa de drama dar si de atasament. In Avatar, Na'vi sunt perfecti si nu au nevoie de nimic de la oameni. Foarte bine si frumos, dar nici pe mine ca spectator acesti indivizi nu ma intereseaza daca nu au nevoie de nimic de la mine ca om, si nu particip cu nimic la comunicare.
In plus, ca sa inchei mai vesel, Cameron o incalcat regula Bugs Bunny. Studii foarte serioase au aratat ca personajele cu ochii mari si nasul mic sunt intotdeauna foarte simpatice, precum celebrul iepuras. Poporul Na'vi din Avatar are nasul extrem de mare si de aceea nu ne pot fi simpatici.
3 comentarii:
NU sunt de acord cu tine. In film cei care par hidosi suntem chiar noi Pamantenii. In sala de proiectie traiesti o experienta care te copleseste cu adevarat. Apropos, tu ai vazut filmul la cinema?
imi place regula Bugs Bunny :) dar ma tem ca potrivit regulii nu sunt cel mai simpatic individ :(
multumesc pentru avertisment; chit ca nu ma uit la TV, si eu stiam de filmul asta, si il luasem in clacul pentru vizionare.
a propos, de unde stiam de el, oare? nu cumva chiar de la tine???
Pentru Anonim
Da, grafic filmul e bine facut. Dar... daca esti deja obisnuit cu IMAX, nu ti se mai pare mare lucru. Toate chestiile tehnice intr-un an vor fi deja fumate si comune si ce va mai ramane va fi doar povestea cinematografica. Care e slaba. "Cantaretul de Jazz" a adus o inovatie tehnica majora - sunetul in film, insa asta nu-l transforma intr-o capodopera cinematografica ci doar intr-un element de statistica: primul film care... Asa va ramane si Avatar, un element intr-o statistica.
Trimiteți un comentariu