Arhipelagul Gulag a lui Soljenitin este o carte care are prea putin nevoie sa fie prezentata. Este o disectie amanuntita, si in acelasi timp un inventar fara omisiuni, al bestialitatii cuprinse in ceea ce s-a numit comunismul varianta sovietica. Totul insotit de un extraordinar simt al alegerii amanuntului sugestiv, transpus cu un talent literar ce nu poate fi contestat.
Dincolo de aceasta succinta prezentare cartea ma pune pe ganduri cu privire la modul in care romanii isi asuma istoria. Aceasta carte a fost scrisa de Soljenitin pe cand URSS era in plina glorie, ca asumare a unui destin istoric de un dramatism extraordinar, temelie a sperantei ca totusi ceva se va schimba candva. Istoriografia sau memorialistica romaneasca nu a produs niciodata ceva similar, desi experiente ale bestialitatii si suferintei extreme au existat si in universul comunismului romanesc. Probabil ca cea mai buna fresca a comunismului romanesc este "Amintirile unui cafegiu". De o parte dramatismul suferintei, in cealalta tehnicile spertului si compromisului permanent. Poate ca ne meritam, ca popor, soarta ingrata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu