Sebastian Faulks, Engleby, trad. Cristiana Visan, Ed. Univers, Colectiile Cotidianul, 2009
Demult nu am mai fost atat de impresionat de o carte care mi-a picat spre lectura. Cred ca ultima data a fost vorba de Ma numesc Rosu al lui Pamuk, si fac comparatia cu un laureat al Premiului Nobel pentru a fixa un termen de comparatie pentru nivelul la care este romanul Engleby al lui Sebastian Faulks. Este inutil a se citi comentariile de prin presa, ca si prezentarea de pe coperta a IV-a a cartii (total neinspirata si gata sa strice bucuria lecturii) pentru ca nu vor spune nimic despre aceasta carte. De altfel despre povestea cum aceasta carte a fost scrisa peste noapte am destule indoieli asupra ei, pentru ca e un text atat de cizelat incat fie autorul e un geniu absolut al literaturii intr-un moment de gratie divina, fie minte din considerente publicitare (ca doar nu o sa ne plictiseasca sa ne spuna cum s-a chinuit semiotic si structuralist sa compuna textul, nu da bine la public). Cartea este o capodopera a expresiei subiectivitatii: textul aseaza cititorul intr-un labirint de oglinzi compus din subiectivitatea autorului, personajului, a personajului narator care povesteste la persoana I-a, si evident a subiectivitatii cititorului. De altfel lucrurile sunt inca si mai complicate din perspectiva subiectivitatii temporale care adauga o dimensiune in plus la acest joc al subiectivului si interpretarii. In plus scriitorul are talent sa descrie un anumit context social (este de fapt un reputat ziarist) astfel ca story-ul cu iz usor politist si de drama sociala a unei generatii intelectuale a Angliei postbelice, captiveaza cititorul. O carte care nu trebuie ratata.
Demult nu am mai fost atat de impresionat de o carte care mi-a picat spre lectura. Cred ca ultima data a fost vorba de Ma numesc Rosu al lui Pamuk, si fac comparatia cu un laureat al Premiului Nobel pentru a fixa un termen de comparatie pentru nivelul la care este romanul Engleby al lui Sebastian Faulks. Este inutil a se citi comentariile de prin presa, ca si prezentarea de pe coperta a IV-a a cartii (total neinspirata si gata sa strice bucuria lecturii) pentru ca nu vor spune nimic despre aceasta carte. De altfel despre povestea cum aceasta carte a fost scrisa peste noapte am destule indoieli asupra ei, pentru ca e un text atat de cizelat incat fie autorul e un geniu absolut al literaturii intr-un moment de gratie divina, fie minte din considerente publicitare (ca doar nu o sa ne plictiseasca sa ne spuna cum s-a chinuit semiotic si structuralist sa compuna textul, nu da bine la public). Cartea este o capodopera a expresiei subiectivitatii: textul aseaza cititorul intr-un labirint de oglinzi compus din subiectivitatea autorului, personajului, a personajului narator care povesteste la persoana I-a, si evident a subiectivitatii cititorului. De altfel lucrurile sunt inca si mai complicate din perspectiva subiectivitatii temporale care adauga o dimensiune in plus la acest joc al subiectivului si interpretarii. In plus scriitorul are talent sa descrie un anumit context social (este de fapt un reputat ziarist) astfel ca story-ul cu iz usor politist si de drama sociala a unei generatii intelectuale a Angliei postbelice, captiveaza cititorul. O carte care nu trebuie ratata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu