Mirror, Mirror

Mirror, Mirror/ Oglindă, oglinjoară, SUA, 2012. Regie: Tarsem Singh. Cu: Lily Collins, Sean Bean, Julia Roberts, Armie Hammer, Nathan Lane

Dacă nu v-aţi dat seama, e vorba de Albă ca Zăpada. Despre cei şapte pitici nu pot să spun decât că fac cinste oricărei trupe de circ profesionist. În general sunt simpatici, chiar şi atunci când sunt cam villain. Doar da aia e Albă pe acolo, ca să îi facă simpatici. Care Albă se îmbracă ceva între muşchetar şi costumul clasic din animaţia Disney. Plus fundă. 

Plus glume politice (ce vreţi, e criză, bine că mai putem râde). 

Plus o mutriţă ingenua a la Audrey Hepburn, Mic dejun la Tiffany. Plus prinţul cu pieptul lat şi păros. Bărbatul obiect al dorinţei, şi nu invers. Şi bineînţeles adorabil, obiect dispută între regina cea rea şi Alba. Mai ales că e deobicei în izmene. De vină sunt piticiii.

Am ajuns şi la Julia Roberts. În rol de regină rea şi mamă vitregă. Prima dată pot să spun că Julia Roberts joacă bine. Este detestabilă cât cuprinde. Dar nu destul de detestabilă ca să nu înţelegi slăbiciunile unei femei trecute de prima tinereţe. Sau mai bine zis ale unei vedete de la Hollywood. Căci filmul este plin de trimiteri ironice la adresa Hollywood-ului şi obiceiurilor sale. Scena tratamentului de întreţinere este de antologie.

Într-un cuvânt mai rar poţi vedea îmbinate cu atâta măestrie, temele romantismului din vremea când fraţii Grimm au cules basmul cu Alba ca Zăpada, exuberanţa baroc- exotică a regizorului  Tarsem Singh, referinţe culturale până şi în ultima piesă de vestimentaţie (costumele şi decorul sunt superbe),şi umor de calitate.

Cu un final pe măsură cu muzică şi dans ca la Bollywood.